Agape

AGAPE

– Cina pascală a lui Isus–

/celebraţie/

ostatnia wieczerza

♫ muzica

/stăm în picioare/

Introducere  

Paştele este o mare sărbătoare a evreilor. A fost instituit la ieşirea din Egipt a poporului Israel. Isus a mers la această sărbătoare a evreilor la Ierusalim. Ea avea loc în prima lună, în Nisan, adică în Aprilie.

«Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea mea». Aceste cuvinte, Isus le spune, într-o seară, pe când este la masă cu ucenicii, la Ierusalim. S-a făcut noaptea. Mii de evrei, veniţi din oraşe şi sate, din tot Israelul, sunt în capitală pentru a sărbători Paştele. Precum Isus şi ucenicii, ei iau cina în casele lor, cu pâine nedospită, după tradiţie.

Paştele, sărbătoarea evreiască, a eliberării din sclavie, în această seară ia o altă dimensiune, pentru ucenicii lui Isus. Isus ştie că va muri mâine, ca un miel jertfit pentru salvarea lumii. În cursul acestei cine, fiecare din cuvintele sale, îmbracă, înainte de moartea sa, o importanţă mare pentru cei ce cred în El, căci prin aceasta El instituie, ceea ce noi numim Cina Domnului.

În amintirea acestui mister şi noi astăzi vom sărbători împreună Paştele – agapă – cina frăţească, care a sărbătorit Isus cu discipolii săi.

1. Pregătirea cinei pascale

Înaintea prăznuirii Paştelui, exista un timp de pregătire. Trebuia pregătită o cameră. Apoi se pregăteau mielul pascal, legumele, pâinea nedospită, fructele şi vinul. Pregătirile pentru cina cu Isus au fost făcute de apostolii săi.

Lector:            Lc 22, 7-13

A sosit, deci, ziua Azimelor în care trebuia jertfit Paştele. I-a trimis pe Petru şi pe Ioan, spunându-le: „Mergeţi şi pregătiţi Paştele ca să mâncăm”. Ei i-au zis: „Unde vrei să pregătim?” El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, veţi întâlni un om ducând un urcior cu apă. Mergeţi după el în casa în care va intra şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice: «Unde este camera în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?» Iar el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, aranjată; acolo să pregătiţi”. Plecând deci, au găsit aşa cum le-a spus şi au pregătit Paştele.

Precum apostolii, şi noi, acum, vom pregăti masa.

/se pune faţa de masă albă, fructe şi vin/

Ghid:  Acum aprindem lumânările. Pentru evrei acest gest însemna o zi de sărbătoare şi simboliza lumina care vine de la Dumnezeu şi luminează calea vieţii. Pentru noi lumânarea aprinsă ne aminteşte că Isus Cristos este prezent în mijlocul nostru ca adevărata „Lumină a lumii”.

Lumina lumii, prezenţa divină

/se aprind lumânările/

Lector:

Seara, când a venit ceasul, Isus s-a aşezat la masă împreună cu apostolii şi le-a spus:<<Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea mea. Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăţia lui Dumnezeu>>.

/ne aşezăm/

 2. Explicaţia ritualului şi mulţumire

Ghid:   În continuare vom înţelege ce înseamnă această cină; totul începe cu amintirea eliberării din Egipt. De regulă, cel mai tânăr din familie întreba:

Tânăr:   «Ce înseamnă ritul acesta?»

Persoana 1:  „Este jertfa de Paşte pentru Domnul care a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel în Egipt atunci când a fost lovit Egiptul şi a cruţat casele noastre”. În ziua aceasta am ieşit din Egipt, din casa sclaviei; căci cu mână puternică ne-a scos Domnul de acolo.  De aceea este vrednic să-I mulţumim lui Dumnezeu şi să-L lăudăm.

Ghid:  Să ne rugăm acum cu psalmul 136; acest psalm ne aminteşte de lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul pentru poporul său. Tot la fel, în viaţa noastră, experimentăm că Dumnezeu ne susţine cu harul său, ne eliberează, ne conduce, ne întăreşte în diferitele situaţii zilnice. Vrem să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru iubirea sa.

/ne rugăm Psalmul 136/

Cântă suflete pe Domnul tău cel sfânt / Cântă suflete El viaţă dăruie.

Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun, pentru că veşnică este îndurarea lui!

Lăudaţi-l pe Dumnezeul dumnezeilor, pentru că veşnică este îndurarea lui!

Lăudaţi-l pe Domnul domnilor, pentru că veşnică este îndurarea lui!

El singur face fapte măreţe, pentru că veşnică este îndurarea lui!

El a făcut cerurile cu pricepere, pentru că veşnică este îndurarea lui!

El a întărit pământul peste ape, pentru că veşnică este îndurarea lui!

El a făcut luminătorii cei mari, pentru că veşnică este îndurarea lui!

Soarele, ca să stăpânească ziua, pentru că veşnică este îndurarea lui!

Luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea, pentru că veşnică este îndurarea lui!

Cântă suflete pe Domnul tău cel sfânt / Cântă suflete El viaţă dăruie.

El i-a lovit pe egipteni în întâii lor născuţi, pentru că veşnică este îndurarea lui!

şi l-a făcut pe Israel să iasă din mijlocul lor, pentru că veşnică este îndurarea lui!

Cu mână tare şi cu braţ puternic, pentru că veşnică este îndurarea lui!

El a despărţit în două Marea Roşie, pentru că veşnică este îndurarea lui!

El a făcut ca Israel să treacă prin mijlocul ei, pentru că veşnică este îndurarea lui!

şi l-a aruncat pe Faraon cu oştirea lui în Marea Roşie, pentru că veşnică este îndurarea lui!

El a făcut pe poporul său să meargă prin pustiu, pentru că veşnică este îndurarea lui!

Cântă suflete pe Domnul tău cel sfânt / Cântă suflete El viaţă dăruie.

El a lovit regi mari, pentru că veşnică este îndurarea lui!

El a dat la moarte regi puternici, pentru că veşnică este îndurarea lui!

Pe Sihon, regele amoreilor, pentru că veşnică este îndurarea lui!

şi pe Og, regele din Basan, pentru că veşnică este îndurarea lui!

El a dat ţara lor ca moştenire, pentru că veşnică este îndurarea lui!

Ca moştenire slujitorului său Israel, pentru că veşnică este îndurarea lui!

şi-a adus aminte de noi în înjosirea noastră, pentru că veşnică este îndurarea lui!

El ne-a mântuit de asupritorii noştri, pentru că veşnică este îndurarea lui!

El dă hrană oricărei făpturi, pentru că veşnică este îndurarea lui!

Lăudaţi-l pe Dumnezeul cerului, pentru că veşnică este îndurarea lui!

Cântă suflete pe Domnul tău cel sfânt / Cântă suflete El viaţă dăruie.

3. Gestul spălării mâinilor

♫ muzică

Ghid:   Înainte de a frânge şi a mânca pâinea, Evreii s-au spălat pe mâini. Isus în ziua aceea a spălat picioarele ucenicilor săi, făcându-i să înţeleagă că aşa cum el nu a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji, şi discipolii săi trebuie să acţioneze astfel, unul faţă de celălalt şi faţă de toţi ceilalţi.

Lector:            Ioan 13, 14-15. 34-35

„Dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu.

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii! Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii”.

Ghid: Prin gestul care urmează, gestul spălării mâinilor, vrem să urmăm exemplul lui Isus, care iartă, slujeşte şi iubeşte. Ajută-ne Doamne să ne iertăm, să slujim unii altora şi să ne iubim.

/gestul spălării mâinilor: unii altora/

4. Instituirea Euharistiei

Ghid:  Apoi, şi Isus, precum făcea tatăl familiei, a luat pâinea şi a rostit binecuvântarea. Prin această acţiune de mulţumire se exprima recunoştinţa faţă de Creator, faţă de cel care a dat hrana necesară pentru viaţă. Apoi, pâinea era frântă cu respect. În această perioadă se evita tăierea pâinii cu cuţitul. Bucăţile de pâine erau împărţite membrilor familiei şi invitaţilor. Acest moment simboliza imaginea unei comunităţi unite, căci toţi se hrăneau din aceeaşi pâine.

Cina Domnului, ne aminteşte că El însuşi, ca un miel, s-a sacrificat pentru noi pe cruce, şi mai ales că el este pâinea coborâtă din cer pentru a ne da viaţă. Luând paharul, noi mărturisim credinţa noastră în noul legământ, şi vinul pe care îl bem ne aminteşte de sângele vărsat de Isus, ca victimă de ispăşire a păcatelor noastre. Este un moment foarte important în cadrul Ultimei Cine – instituirea Euharistiei. Să ascultăm pasajul din Evanghelie:

Lector:            Lc 22, 19-20

Isus a luat pâinea şi a mulţumit lui Dumnezeu,

Preot:

«Binecuvântat să fie Dumnezeu, Stăpânul Universului, care trimite pâinea pe pământ».

Lector:

După ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând :

Preot:

«Acesta este trupul meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea mea».

/se frânge pâinea, se împarte şi se mănâncă/

Lector:

„Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi  l-a dat lor, zicând:

Preot:

«Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele meu care se varsă pentru voi»

/mâncăm pâine, vin şi fructe/

Ghid:   Terminăm cina noastră frăţească binecuvântându-ne unii pe alţii:

/ne ţinem de mâini şi repetăm cu voce tare această formulă biblică de binecuvântare/

„Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!

Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine!

Domnul să-ţi înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea!”

Tatăl nostru

Azi – Ne-ai arătat

Articole recente

  1. Tuturor Sfinților – veghe de rugăciune Lasă un răspuns
  2. Deschiderea casei de oaspeți și a capelei Lasă un răspuns
  3. 8.2.2018 -Veghe de rugaciune pentru victimele traficului de persoane Lasă un răspuns
  4. 2.2.2018 -Ziua persoanelor consacrate Lasă un răspuns