Rugaciunea carmelitană

Scurtă „metodă carmelitană” pentru rugăciunea mentală

  1. PREGĂTIREA

Eşti în faţa lui Isus, care este prezent în mod real în Euharistie aşa cum era prezent şi în sânul Mariei: cu umanitatea Sa sfânta, cu dumnezeirea Lui autoputernică. Reînnoieşte-ţi credinţa în Isus: adoră-L, mărturiseşte-I sărăcia ta şi păcatele tale, oferă-I „nimicul” tău şi, plin de încredere în infinita-I iubire milostivă, spune-I că Îl iubeşti.

  1. LECTURA

Sfânta Scriptură sau alt text potrivit pe care îl citeşti te face să pătrunzi în meditaţie, sugerându-ţi primele cuvinte dintr-un dialog unic şi irepetabil pe care Isus vrea să îl aibă cu tine. Îl ai în faţa ochilor pe Cel Răstignit: Lui poţi să-I te adresezi. „Lectura” trebuie să dureze atât cât este necesar pentru a aprinde în suflet o scânteie de iubire pentru Dumnezeu şi Mântuitorul tău. Reîntoarce-te la „lectură” atunci când îţi dai seama că eşti distrat, pentru a te reculege din nou împreună cu Dumnezeu tău. Lectura poate fi înlocuită şi de o „rugăciune vocală” (Tatăl nostru, Bucură-te Marie): rosteşte-o rar, reflectând asupra cuvintelor pe care le pronunţi, amintindu-ţi că Acela cu care vorbeşti este Dumnezeu.

  1. RUGĂCIUNEA MENTALĂ

– Foloseşte-ţi imaginaţia pentru „a reprezenta” înauntrul tău misterul pe care îl meditezi, oprindu-te mai ales asupra persoanei lui Isus. Nu pierde mult timp cu aceasta şi nici nu aluneca în visare. Important este ca Isus să se „prezinte” din nou în sufletul tău şi ca să stai „în prezenţa Sa” („să-L privim pe Cel care ne priveşte”, „să-L ascultăm pe Cel care ne vorbeşte”, ne învăţa Sfânta Tereza de Avila). Isus este viu, acum, pentru tine: aceasta este de ajuns.

– Meditaţia: reflectează pe scurt la fragmentul pe care îl meditezi pentru a înţelege iubirea pe care Dumnezeu ţi-o dăruieşte şi cea pe care o aşteaptă de la tine.

– Pătrunde repede în inima rugăciunii: „colocviul afectiv”. Lasă-L pe Domnul să vorbească, ascultă-L şi răspunde-I. stai cu Isus, cu certitudinea că El este într-adevăr prezent: dorinţa Lui de a sta cu tine este infinit de mare. Nu sunt necesare multe cuvinte: doar a iubi şi a ne simţi iubiţi, manifestându-ne unul altuia iubirea.

  1. MULŢUMIREA

– într-un adevărat „dialog de iubire” nu trebuie să uiţi nicicând să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru faptul că s-a dat pe Sine pentru tine şi pentru toate darurile pe care ţi le face chiar în timp ce te rog.

  1. OFERTA

Un dialog de iubire tinde prin natura lui spre dăruire. Iar lui Dumnezeu nimic nu Îi este mai plăcut decât „dăruirea de sine”: dăruirea fiinţei tale este deci punctul culminant al rugăciunii. Este momentul „ofertei”: pentru a-I oferi totul Domnului începe prin a-I oferi ceva, dăruindu-I de fiecare dată mai mult. Şi nu uita apoi să verifici dacă ţi-ai respectat propunea făcută anterior.

  1. CEREREA

– dialogul afectuos cu Domnul nu poate să se termine fără ca tu să Îi ceri ceea ce îţi este mai la suflet. Dumnezeul nostru este bucuros – ca noi, de altiminteri! – când Îi cerem ajutorul. Cere cu umilinţa, cu încredere, cu o atitudine de încredinţare în mâinile Lui: „Facă-se voia Ta”.

Astfel poate fi încheiată rugaciunea, însă prietenia Lui este fără sfârşit!

Anunțuri