Sigla Jubileului Milostivirii este o lucrare a preotului artist Marko I. Rupnik: e o icoană de inspiraţie răsăriteană, care cuprinde diferite simboluri ce doresc să ne vorbească despre milostivirea lui Dumnezeu. “Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv*”moto-ul luat din evanghelia după Luca (6,36) ne propune să trăim milostivirea asemenea Tatălui ceresc, care ne cere să nu judecăm şi să nu condamnăm, ci să iertăm şi să dăruim iubire şi iertare fără de măsură.
Sigla Anului Milostivirii ne aduce aminte de Icoana Învierii, din care se inspiră în mod evident. Există câteva elemente comune:
AUREOLA ÎN FORMĂ DE MIGDALĂ simbolizează dumnezeirea lui Isus care înveşmântează totul. Cele 3 ovaluri de culoare în degradeuri (de la întunecat la luminos) ne spun că Învierea lui Isus înfăptuieşte o trecere de la moarte la viaţă. Tot astfel MILOSTIVIREA lui Dumnezeu este o ieşire de la întunericul păcatului la sfinţenie.
PORŢILE IADULUI -Precum în icoana Învierii, Isus calcă în picioare porţile iadului: adică le nimiceşte, le sfărâmă. Isus milostiv este singurul în stare să biruie iadul omenesc şi orice fel de moarte. “Cu moartea pe moarte călcând”.
ADAM Cine este cel pe care Cristos îl duce-n spate? Este Adam, cel care în icoana Învierii este scos din mormânt. În Adam este prezent fiecare om şi fiecare femeie care a trăit vreodată pe acest pământ.
Sigla Anului Milostivirii ne aminteşte şi de o altă icoană ce ne este dragă: cea a BUNULUI PĂSTOR. Aici nu avem o oaie, ci pe Adam însuşi! Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om tocmai pentru a-l răscumpăra pe om. Cristos atinge carnea omului, se încarcă cu toată greutatea lui. Cristos ne ridică pe spate, ne strânge în braţe cu atâta iubire, încât este în stare să ne schimbe viaţa în bine.
RĂNILE -Este de remarcat că Mântuitorul care îl scoate pe om din abisul durerii nu este străin de durere: El însuşi poartă la mâini şi la picioare semnele cuielor, memoria veşnică a pătimirii. Isus nu elimină suferinţa ştergând-o pur şi simplu, ci o traversează, îi dă sens şi ne ajută să găsim calea atunci când ni se pare că ne pierdem în ea.
OCHIUL lui Cristos se contopeşte cu ochiul omului Adam. Prin ochiul omului, Cristos vede de dinăuntru mizeria condiţiei umane. În acelaşi timp, prin ochiul lui Cristos, omul vede de dinăuntru măreţia planului lui Dumnezeu şi frumuseţea iubirii Lui.
/Pr. Cristian Sabău – ecomunio.ro/
Carmelitanele Misionare 