Sfânta Tereza a Pruncului Isus
Fecioară şi învăţătoare al Bisericii
S-a născut la Alençon, în Franţa, în anul 1873. Intrând încă din adolescenţă în mănăstirea carmelitelor de la Lisieux, s-a deosebit prin umilinţă, semplitate evanghelică şi încredere în Dumnezeu. Prin cuvânt şi exemplu s-a străduit să transmită aceste virtuţi şi novicelor sale. Oferindu-şi viaţa pentru mântuirea sufletelor şi pentru binele Bisericii, a murit la 30 seprembrie 1897.
Din Istoria unului suflet, a sfintei Tereza a Pruncului Isus
Luând în considerare trupul mistic al Bisericii, nu mă regăseam în nici unul dintre mădularele pe care sfântul Paul le-a descris (1 Cor 12), sau, mi bine zis, voiam să mă văd în toate. Dragostea mi-a oferit punctul principal de sprijin al vocaţiei mele. Am înţeles că Biserica are un trup compus din diferite mădulare, dar că din acest trup nu poate să lipsească mădularul necesar şi cel mai nobil. Am înţeles că Biserica are o inimă, o inimă aprinsă de iubire. Am înţeles că numai iubirea stimulează la acţiune mădularele Bisericii şi că, o dată stinsă această iubire, apostolii nu ar mai fi vestit evanghelia, martirii nu şi-ar mai fi vărsat sângele. Am înţeles şi am cunoscut că iubirea cuprinde în sine toate vocaţiile, că iubirea este totul, că se extinde la toate timpurile şi la toate locurile, într-un cuvânt, că iubirea este veşnică.
Atunci, cu bucurie foarte mare şi cu sufletul în extaz, am strigat: Isuse, iubirea mea, am găsit în sfârşit vocaţia mea! Vocaţia mea este iubirea. Da, am găsit locul meu în Biserică şi acest loc mi l-ai dat tu, Dumnezeul meu. În inima Bisericii, mama mea, eu voi fi iubirea şi, în felul aceasta, voi fi totul şi dorinţa mea se va traduce în realitate.
Carmelitanele Misionare 