Doamne, Tu m-ai aprins şi, iată, sunt înflăcărată…
Mă numesc Marzena, sunt Soră Carmelitană Misionară. Niciodată, în copilărie sau adolescentă, nu mi-a trecut prin minte că aceasta va fi calea vocaţiei mele. Niciodată, pentru că vocaţia într-adevăr este un dar și un mister… Am experimentat și continui să experimentez foarte puternic acest lucru, că vocaţia este un dar primit „gratuit”, fără meritul nostru.
Am început să conştientizez mai mult calea mea vocaţională când am împlinit şaisprezece ani. Însă nu mă gândeam să aleg încă această cale. Aveam şi eu visele mele ca oricare alt tânăr la acea vârstă. Dumnezeu a fost mereu prezent în familia mea, în viața mea, dar pentru mine era încă cineva foarte departe, relația mea cu el era limitată la rugăciunile recitate repede, Sfânta Liturghie duminicală, cateheză.
Câteva zile înainte de primirea sacramentului Mirului ceva în mine s-a mişcat. Au apărut în mine întrebări despre credința mea, cine este pentru mine Isus. Acesta a fost momentul când am început să trăiesc credința, când am început drumul de cunoaștere și încredere în El, care a venit la mine şi a cărui prezență concretă am experimentat-o în sacramentul Mirului. Din acel moment, am încercat să mă rog mai atentă și fără grabă. Aceştia au fost primii pași.
Isus într-o manieră foarte discretă și blândă a intrat în viața mea de zi cu zi, în visele și dorințele mele. În exterior, totul era normal, ca şi înainte: discoteci, întâlniri cu prietenii, viața religioasă, școala, ca întotdeauna. Nimeni din familia mea sau din prietenii mei, nu au ghicit ceea ce se întâmpla în inima mea. Am început liceul, și pas cu pas am devenit conștientă de prezența lui Dumnezeu cu mine, în mine. M-am simțit foarte iubită de El, așa că şi eu “m-am îndrăgostit” de El. Dumnezeu a devenit dragostea mea. Oriunde mergeam și orice făceam, știam că El este cu mine, gândurile mele erau pentru El, inima mea era cu El. Conștientizarea că pot avea încredere în Domnul m-a ajutat în diferite situații de viață, și fericite și dificile. Totul am trăit cu El, în mulțumire și încredere. Niciodată nu m-a dezamăgit! Am vrut să trăiesc cu Isus și pentru El. Gândul la viaţa religioasă a apărut în mine în asa fel încât vroiam să pun în aplicare această dorință.
În rugăciune și în viața de zi cu zi începeam să înţeleg voinţa lui Dumnezeu – vocația mea. Nu am spus la toată lumea că vreau să fiu călugăriță. Ştiam că trebuie să se maturizeze în mine această decizie. Dumnezeu a pus în calea mea evenimente şi persoane care mă duceau din ce în ce mai aproape de El, și mi-am confirmat ceea ce dorea Domnul pentru mine: mă chema la viața religioasă. În acest timp am cunoscut Surorile Carmelitane Misionare, care m-au captivat de simplitatea și bucuria de a-l urma pe Isus. Nu am putut explica de ce, dar am simțit că „asta este”! Nu am ezitat o clipă, am intrat în Congregaţie după liceu, la vârsta de 19 ani.
În viața de rugăciune, în comunitate și în diferite misiuni întotdeauna am găsit bucuria și pace în inima mea. Sunt fericită, și în fiecare zi îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar și mister al iubirii sale care mi l-a dat și care continuă să mi-l dăruiască în fiecare zi.
sr Marzena Maj a Sfântului Duh
Carmelitană Misionară
Carmelitanele Misionare 